Definiţie: Vrăjeala este forma de existenţă a materiei cu proprietatea că atunci când este emisă, există cel puţin un fraier care va pune botul.
Vrăjeala nu trebuie confundată cu vrăjitoria, ci trebuie tratată separat, ca o noţiune de sine stătută. Ea nu se poate observa cu ochiul liber, ci se simte în aer ca o formă eterică al cărei efect asupra botului este devastator. În cazurile de vrăjeală puternică, ea poate condensa pe suprafeţele transparente, lăsând picături mici de vrăjeală, foarte nocive. Stimulate cu vrăjeală de calitate, aceste picături pot vaporiza din nou în vrăjeală botică, activă, iar cine pune botul la ea, asta e, e un fraier.
Din cauza numărului mare de băieţaşi care emit vrăjeală necontrolat, ceea ce este un pericol social, se organizează în mod regulat campionate de vrăjeală, ţara noastră fiind printre primele locuri din lume. Spaţiul de competiţie este format dintr-un gang cu pereţi din beton special, impermeabil la vrăjeală, dar totuşi, nu este recomandată apropierea la mai mult de 10m de băieţaşii care se dau şmecheri deoarece există riscul de a pune botul la vrăjeala unuia dintre ei. S-au raportat cazuri în care vrăjeala halită a fost atât de concentrată, încât fraierul care-a pus botul a scos 5000 să-i dea băieţaşului emitent. Fraierul a fost reţinut de forţele de poliţie prezente la faţa locului, deoarece nu voia să părăsească locul faptei până nu-i dădea 5000 lu’ ăla. În aceste cazuri, punbotentul (ăla care-a pus botu’ adică) se numeşte terminat, sclav, grivan sau limbric.
În cazul în care la vrăjeala emisă este de proastă calitate, adică naşpa (înţelegi?), vrăjeala devine stricată. Vrăjeala stricată este mult mai nocivă decât vrăjeala normală, botică, dar cel mai grav este atunci când cineva pune totuşi botul la ea. Punbotenţii de vrăjeală stricată vor propaga acea vrajeală mai departe, înmulţind exponenţial numărul de fraieri şi poluând astfel mediul înconjurător.
Exemple de vrăjeală:
- Vrăjeala de autobază: este o vrăjeală uşoară, în general normală botică, cu circuit închis, iar cine pune botul îşi poate lua uşoare capace şi caterinci, dar nimic însă cu repercusiuni pe termen lung.
- Vrăjeala de mall: este o vrăjeală cu concentraţie mică şi este uneori asimilată cu emisii gazoase posterioare. De fapt, ele sunt niste emisii gazoase cu aceeasi compoziţie, numai că-s emise pe alte orificii decât cel… normal.
- Vrăjeala de agent de credite: este o vrajeală foarte concentrată şi periculoasă, cu unde de propagare puternice, iar factorul de punbotenţă este foarte mare, mai ales în prezenţa presiunilor sociale. Are efecte nocive pe termen lung şi când ai pus botu’ o dată, nu-ţi mai trebuie a doua oară. Baza de vrăjeală este un nucleu de vrăjeală stricată, încadrat de vocabular papagalic învăţat după dictare, menit să atenueze odorul nasol al nucleului şi să faciliteze punerea botului. Este, dacă vreţi, o vrăjeală complexă, formată dintr-o vrăjeală mişto, la exterior, şi o vrăjeală de prost gust la interior.
- Vrăjeala de marketing: este o vrăjeală foarte tare, care, spre deosebire de vrăjeala stricată de la punctu’ 3, poate fi chiar o vrăjeală ca lumea, da’ care pune botu’, asta e… tot punbotent se numeşte.
- Vrăjeala de cartier: o vrăjeală fină, care abia se simte, dar la care pui botu’ instant. Este foarte subtilă, dar în acelaşi timp şi periculoasă, pentru ca poţi merge aşea pe stradă şi pac! maamă, ce vrăjeală avea ala frate! Este recomandat sa se facă unele analize şi teste înainte de a pătrunde în mediul băieţaşilor pentru a şti cât de tare eşti şi dacă pui botu’ la orice vrăjeală de cartier.
Bibliografie:
- Ioan Blătescu, Tratat de vrăjeală botică, Editura Rectilinie şi Uniformă, 1987
- Dorel “Englezu” Ploieşteanu-Buzău, Ai halit-o fraiere, Editura de După Colţ, 2009, tradusă în numeroase limbi, engleză
- Corina Gladiola Ana Ioana Maria Georgiana Mihaela Pisu, c satzi qmperi dn moll dak ai $$, scrisă cu pixul acu’ ceva timp
- Ţ. Apă, Invaţă să-ţi cumperi apartament în 10.950 de zile!, Editura de fier, 2008
